Tovarășul Emil Lemnaru

Dincolo de orice urmă de omenie, primarul mult iubit și îndrăgit (de sclavii lui probabil) nu este decât un mafiot cu chip de înger. Poate că avem de-a face cu o expresie a dictatorului ce pozează în sfânt, atât la propriu, cât și la figurat.

Afacerile sale merg minunat, orice lucrare sau proiect fiind treabă a executivului, deci a primarului, șpăgile curg pe bandă rulantă.

Banii strânși din șmecherii și așa-zise donații ale primăriei făcute bisericii, însă care în parte se întorc rapid în parte către contul primarului, își găsesc rapid scopul final.

Bineînțeles, puțini știu ce vile și afaceri derulează copii primarului în Canada, acolo unde banii oneștenilor și-au găsit rostul într-o viață mai mult decât decentă, dar total necunoscută nouă. Totul e gândit bine. Dacă vreodată ceva s-a stricat la primărie, iar mașinăria de furt nu mai funcționează, nu-i nimic, Ceaușescu Oneștiului se retrage rapid departe de ochii noștri, departe de orice autoritate ce i-ar putea descoperi infracțiunile de ani de zile.

Cu aceeași mașină a primăriei, un Cielo amărât, vechi și care cere milă, primarul mult iubit își face apariția în orice colț al orașului.

La piață se duce ca orice muritor de rând, babele ofeteză și îl admiră pentru cât de modest apare, cât de sărac și cinstit este primarul că folosește același autoturism de ani de zile. Păcat că ele nu știu și de regatul acestuia din Canada, nu le-ar veni să creadă.

La festivalul verii apare discret pe scările sălii polivalente cu un aparat de fotografiat în mână, făcând poze liniștit și mulțumit că nici de această dată nu va trebui să dea socoteală pentru direcția care au luat-o banii alocați pentru festival. Câțiva în organizare, restul către destinația favorită, Canada.

Emil Lemnaru, un primar cu ifose de dictator, un om ce începe a-și dezvolta cultul personalității din campanie în campanie.  Un prieten al bisericii doar pentru că acolo se pot spăla banii mai ușor, un loc unde nimeni nu-l vede decât pe Dumnezeu, nu și afacerile ascunse sub patrafirul mafiotului șef, preotului Alupei.

Lemnaru a gonit orice investitor, orice posibilitate de a dezvolta orașul. Oneștenii nu au străzi decente, nu au locuri de muncă, nu au locuri de agrement și de recreere, de petrecere a timpului liber într-un mod plăcut și divers. În schimb, oneștenii au flori frumoase, doar că acestea nu țin de foame.

Trăiască mafia Lemnaru & agregatul PSD!